După un an de școală on-line și de stat acasă mâine ne reîntoarcem la școală și la grădiniță. Iris are 6 ani, este în clasa 0, iar Ivan are 4 ani, și este în grupa mijlocie la grădiniță.
Anul 2020 știm cu toții cum a fost, sau mai bine zis, cum n-a fost…Covid 19 curgea și din robinet…În 24 Martie 2020 s-a anunțat lockdown în Romania, deci toată lumea trebuie să stea în casă. ( https://en.wikipedia.org/wiki/Timeline_of_the_COVID-19_pandemic_in_Romania) . Atunci mi-am scris gândurile, e interesant să le recitesc după un an:
” Azi, 23 Martie 2020, prima mea zi de izolare. La nivel mondial, numărul deceselor provocate de noul corona virus a depășit 16.000. In plus, sunt peste 370.000 de cazuri cu infecție confirmată. În Romania 576 de persoane infectate de virusul COVID-19 ( CORONAVIRUS).
Niciodată nu am crezut că o să trăim asemenea vremuri. Este de neimaginat ce se întâmplă în zilele astea, parcă trăiești un coșmar, din care ai vrea să te trezești, dar nu poți. Până săptămâna trecută, nu am luat destul de serios treaba asta, ziceam și eu : ” It’s just a flu ” , cum ziceau și mulți alții, dar din păcate s-a dovedit că nu este așa.
Din data de 11 Martie 2020 în Romania s-au închis școlile și grădinițele. Am crezut că numai pentru 10 zile, dar nu a fost așa. Nu știm până când o să țină, dar la cum se mișcă lucrurile, eu simt că anul acesta copiii mei nu vor mai merge la grădi. Iris (5 ani) anul acesta termină grupa mare în Grădinița Mica Sirena, iar Ivan ( 3 ani) anul acesta termină Grupa Mică, în aceeași grădiniță.
Este greu, dar noi suntem puternici și o să trecem peste asta….sper cât mai curând. Eu de azi sunt acasă cu ei. Azi a nins frumos afară, dar noi am am stat înăuntru la căldură.
Regulile impuse de Guvern, în mare parte sunt următoarele:
#STAI ACASA – Trebuie evitate toate interacțiunile sociale. Efectiv trebuie să stai închis în casă. Ne recomandă să nu ieșim deloc din casă. În cazul, în care chiar ai nevoie să ieși, trebuie să completezi o declarație pe propria răspundere ca să poți merge la muncă, la magazin, să cumperi alimente și până la farmacie. Atât.
Sunt mulți care au intrat în panică și fac provizii de făină, drojdie și hârtie igienică. Oamenilor le este frică, că nu vor avea ce să mănânce în câteva săptămâni/luni.
În urma acestor reguli, economia țării ( și a lumii la fel) încet încet se va prăbuși. Mulți au rămas fără loc de muncă. Cine poate, lucrează de acasă, dar mulți nu mai au servici. S-au închis restaurantele, hotelurile, cinematografele, centrele spa, mall-urile, locațiile cu jocuri de noroc ( asta este un lucru bun măcar).
Noi, suntem un caz fericit. La noi la firmă se vând termometrele la maxim. Nu am vândut atâtea termometre în șase luni, cât am vândut acum în 2 zile. Dar din păcate Geratherm nu mai are capacitatea de producție să poate servi toți clienții. Non Contact nu mai avem de două săptămâni și până în mai sigur nici nu vom mai avea….. după mai vedem.
” Urmează o perioadă foarte grea, pentru care trebuie să te pregătești ” – zice Dan. La noi el este cu calculele și cu previzualizări. Eu nu mă pricep la asta și nici nu vreau să mă încarc cu energie negativă. Eu o să am grijă de copii, încerc să le ofer zile liniștite, ca să simtă cât mai puțin din nebunia asta și să perceapă totul ca și pe o vacanță.
Mai devreme am facut programul nostru zilnic:
- 7:00 Trezire
- 7:30 Mic dejun
- 8:00 – 9:00 Gimnastică/Dans
- 9:00 – 11:00 Activități educative : învățăm despre un anumit subiect, ce propun și ei, scriem, citim, povestim
- 11:00-12:00 Afară, în parcare ( cât se mai poate)
- 12:30 Prânz
- 13:00 – 16:00 Somn
- 16:00 – 17:30 ne uitam la un DVD ( desen)
- 17:30 – 19:30 Activități de recreere: coloram, desenam, pictam, tăiem, puzzle, lego etc.
- 19:30 Cina
- 20:00 Baie și citim povești
- 21:00 Somn copii
- 21:05 Mami si Tati ies puțin pe balcon la poveste ( ok și la un vin/bere :)) )… si următoarea zi o luăm de la capăt!
Sper să rezist și să nu mă stric de cap, că știu de acum că o să-mi fie tare dor de lucru și de clienții mei. Mie îmi place mult ce fac, dar sper că Dan cu Adina vor putea să ducă activitatea mai departe. Știu însă că nu o să le fie ușor nici lor.
Pe lângă asta avem mare noroc și cu bunicii. Din Sâncraiu am adus de toate: cartofi, morcovi, ceapă, pătrunjel, compoturi, făină, drojdie, paste, conserve, bulion, carne de porc, fructe congelate. Mama lui Dan ne trimite pachet în fiecare săptămână cu mâncare gătită și bunătăți din Zalău și Recea. Ea ne face ciorbele ( de legume, salată verde, cartofi, varză), snițelul, vinetele, fasolea frecată și plăcintă. Din Recea, mama Aurica ne trimite lapte, brânză de vacă, usturoi, pătură stoarsă. Așa că, de mâncare nu trebuie să ne facem griji, că Doamne fi lăudat, nu o să murim de foame sigur.
Eu nu sunt panicată, până acum chiar am fost (poate prea) liniștită, dar încet încet îmi dau și eu seama că situația este foarte gravă. Cu cât pot, încerc să ajut și eu. Medicii și asistenții din spitale și din farmacii depun un efort supraomenesc, așa că am decis s-o ajut pe Alina, mama lui Lari ( asistent medical la Chirurgia 1- ATI in Cluj) și prietena noastră dragă. Când vine acasă târziu de la lucru sau după o tură de noapte, le duc și lor de mâncare. Sau când am primit pachet de la țară, am împărțit cu ea. S-a bucurat mult și eu m-am bucurat că am putut face și eu puțin pentru comunitatea noastră.”
Cam astea erau gândurile mele de acum un an…mă amuză cât de panicați eram la așa puține cazuri, față de ce a urmat după, cu miile. Guvernul a luat multe decizii iraționale și fără sens. De exemplu a deschis Mall-urile, dar a închis Piețele țăranilor. I-a obligat pe copii să poarte mască la școală, dar cum terminau orele se îmbrățișau în parc. A cheltuit zeci de mii de euro pe paravanele de stiplex în grădinițe, numai ca să le dea jos după o lună.
Dar din toate astea copiii noștri nu au observat nimic. Noi nu am pornit televizorul în casă și nu ne-am uitat la știri. Nu am vrut să-i speriem. Am încercat să petrecem perioada aceasta cât mai frumos, fără să-și dea ei seama prea mult care este miza de fapt. Am petrecut mult timp împreună, timp de calitate, ne-am apropiat și mai mult ca familie…chiar ne-am obișnuit așa…a fost frumos, dar a fost destul!
Noi nu facem mare caz din treburile astea, nu ne place să ne plângem “Vaaaai ce greu ne e” , ne conformăm schimbărilor și venim cu soluții. Nu a fost ușor să facem școala on-line cu Iris, să învețe să scrie și să citească de pe calculator…dar ne-am descurcat. Nu avem prea mult ajutor în Cluj, așa că ne-am obișnuit să ne descurcăm singuri. Kincso e singura persoana care ne mai ajută cu copii. Acum ea o scoate pe Iris de la școală la 12 și o duce în parc și pe urmă la pian și la canto. Eu m-am întors la lucru. La 4 merg după Iris, ca să ajungem la 4:30 și după Ivan. Și după asta începe programul de după amiază. A apărut și vaccinul, avem speranța că în curând lucrurile se vor așeza și vom reveni la o nouă normalitate….chiar dacă știm că de mască nu vom scăpa în curând.
