Începe așa….după 9 luni de relație Dan a vrut sa meargă o lună în Cipru, la prietenul lui, să-și trăiască tinerețea ( you know what I mean). Eu îi povesteam toate nebuniile pe care le-am făcut la tinerețe, însă el a fost foarte „cuminte” și nu a avut parte de aventuri, el e un tip serios.
Eu am fost cu ideea cu plecatul lui…însă mă sună după o săptămână pe Skype…gata m-am răzgândit, nu vreau altceva, altcineva, te vreau pe tine…vreau să vin acasă și să ne căsătorim! ( asta a fost toată cererea de căsătorie pe skype)…a luat primul zbor din Cipru la București, de unde a venit la Cluj cu trenul. Eu l-am așteptat în gară, cu o rochiță albă ( care a fost în câteva zile și rochia mea de mireasă)…următoarea zi am făcut toate analizele si am mers la Zalău (de unde e el), la primărie și am depus dosarul că vrem să ne căsătorim. ( In secret!)
Aici aș dori să menționez că familiile noastre nu erau tocmai fericite de relația noastră…el român, eu maghiară. Când m-a prezentat părintilor lui, tatăl lui a spus clar “ Nu eu trebuie să trăiesc cu ea” , iar bunica lui “ Pot să-ți spun Mărie? “ …mama mea cu o zi înainte de cununie mi-a spus “Mami nu trebuie să plecăm mâine la Zalău, poate găsești un băiat maghiar aici în zonă” ( Bine, acum nu l-ar da pe 10 maghiari)….așa că am depus actele, fără să zicem la nimeni nimic.
Doamna de la Primărie ne-a spus că avem 10 zile la dispoziție dacă ne răzgândim, oricum cununia ar pica într-o zi de Joi, ziua în care nu stau tinerii la rând să se căsătorească . Noi am zis ok!
Treceau zilele, noi plini de emoții, de secretul nostru…însă cu 4 zile înainte am hotărât să le zicem totuși părinților, (că merită atât)…Prima dată i-am zis mamei lui, care s-a albit la față și l-a întrebat pe Dan (de trei ori) “ Sigur asta vrei?”. El a zis Da! Eu la telefon le-am zis alor mei că mă voi căsători. Tata a crezut că sunt gravidă, mama a plâns…însă erau cel mai stresați pentru că trebuie să își ia liber de la servici Joi și că nimeni nu o să le creadă motivul.
…și a venit ziua cea mare 14.07.2011. Eram programați la ora 12:00. Eu am dormit acasă la ai mei, în Sâncrai ( 50 de km de Zalău ) și urma să plecăm împreună la Cununie. Era ora 9:00, când am pornit de acasă, dar mama insista să ne oprim la o florărie in Huedin….la florărie erau numai coroane pentru morți… așteptau marfa …mama insista să așteptăm. Era deja ora 10:30 și flori încă nicăieri…l-am sunat pe Dan că voi întâzia..el a plecat la Primărie să anunțe că mutăm cununia la ora 13:00. Doamna de acolo zâmbind, “ Nu-i nicio problemă, s-a mai întâmplat și altora, nu sunteți primul.”
Eu stăteam și plângem la florărie între coroane , că vreau să merg la Zalău să mă mărit cu Dan, să lase naibii florile și să plecăm odată. Fratele meu a luat atitudine, a băgat pe toată lumea în mașină și a zis: “ Gata, plecăm, nu mai vreau să o văd pe Melinda plângând.”
Am ajuns la ora 12:15 la Zalău. Dan mă aștepta deja în curte cu părinții și încă vreo 40 de oameni străini mie ( soacra a chemat și pe toate colegele de la servici ). Atât despre nunta noastră secretă.
Da’ in final a ieșit totul foarte fain…a fost cea mai frumoasă zi din viața mea…peste un an am făcut și nunta visurilor mele într-un Club…da asta e altă poveste, iar cu multe peripeții…
