Noi sărbătorim Paștele de două ori in fiecare an. Eu reformată, Dan si copiii ortodocși.
Anul acesta Sărbătorile „mele” Pascale au picat pe 04-06 Aprilie. Sărbătorile ne place să le petrecem în familie, așa că am plecat la părinții mei la Sâncraiu. La biserică am decis să mergem la Aluniș, la bunica mea. A fost foarte fericită Erzsi mama când ne-a văzut pe toți….cum copiii, nepoții și strănepoții o conduc la biserică. Cred că nu s-a mai întâmplat asta niciodată. Am mers cu toții, dar nu împreună, ci pe rând. Biserica este una micuță, dar emană atâta căldură și divinitate, cum nu simți la nicio catedrală uriașă ( cel puțin eu ). Am mers pe jos până la biserică, ținându-ne de brațe. În mijloc cei mici si cei bătrâni, iar la margine, noi, cei mai tineri. În biserică am ocupat 4 bănci ( 2 bărbații, 2 femeile, fiindcă stăm separat). Biserica din Aluniș este una micuță, fiindcă în tot satul locuiesc în jur de 100 oameni, jumătate maghiari, jumătate români. Dar cum ar zice Părintele Szilard : „Noi nu suntem o comunitate mică, ci o familie mare!” Așa si este, așa și m-am simțit.
Predica era despre Maria, care a spălat și a îmbălsămat picioarele lui Isus și le-a șters cu părul ei, înainte ca el să moară. Maria a fost criticată pentru gestul ei, însă ea știa, că nu o să mai aibă ocazia să-i ofere onoarea aceasta mortului Isus, fiindcă el va fi omorât și îngropat ca un tâlhar. Așa că a vrut să-l onoreze inainte.
Acesta era și mesajul predicii: Trăiește-ți clipa!!! Nu lăsa pe mâine, ce poți face azi. Nu te pierde în lucrurile ce „trebuie făcute” în detrimentul relațiilor umane și a iubirii. Mama să nu fugă repede să spele vasele după prânz , în loc să stea cu copiii….care pleacă și poate trec zile, săptămâni, luni sau chiar ani până când se revăd din nou…sau în vremurile astea ale Covid-ului, chiar niciodată. Tata să nu ascundă cadoul sau mica atenție pentru soție, până când vine ziua ei, sau Crăciunul, oferă-i-l acum! Nu mai amâna, că poate nu va mai fi un mâine!!!
Cu aceste gânduri am plecat de la biserică….dar înainte să plecăm am luat pâine și vin, să-mi aduc aminte că Isus și pentru mine a murit. Pâinea simbolizează trupul lui, vinul sângele. La reformați au voie să ia cina Domnului (Urvacsora) numai persoanele peste 14 ani, care au fost confirmate. ( Așa că am pus copiilor pâinică într-un șervețel de acasă…. psssst nu zicem la nimeni ).
După biserică am luat masa de Paște la ai mei și am plecat înapoi la Cluj, lăsând copii acolo.
Copiii au vacanță o lună, așa că stau 2 săptămâni la mama mea, 2 săptămâni la mama lui Dan si uite așa, noi o sa trăim viața de studenți în Cluj. Ce fac părinții fără copii timp de o luna? Pai mănâncă crenvurști, pită cu margarină și beau multă Cola….aaaa si lucră Non Stop….cam tot ce nu fac în preajma copiilor. Cam asta e planul, vedem ce iese 🙂
