Anul acesta ne-am luat două săptămâni de concediu. O săptămână la mare și una la munte.
La fel ca și anul trecut, am decis să închiriem din nou apartamentul din Năvodari ( sau așa cum se spune mai nou, la Mamaia Nord).
Zona aceea a Mării Negre este încă în dezvoltare, se construiește mult în jurul nostru, lume puțină, plaja aerisită, fără restaurante & cluburi pe faleză.
Self catering…sau cu alte cuvinte am gătit noi, non stop. Aveam un LIDL lângă noi, unde se ducea Dan zilnic, să facă cumpărăturile…nu de altceva, dar erau câteva cazuri de infecție cu bacteria Salmonella, așa că am zis, noi nu ne riscăm.
NU mergeam la restaurant, NU mergeam pe terase, NU comandam mâncare, NU am avut tangență cu altă lume…am fost numai noi 4 și a fost perfect așa.
Nu am mâncat atât de sănătos de mult timp: 5 mese/zi ( 3 mese principale + 2 gustări) fără ronțăieli și alte cele.
Programul suna așa: trezirea la ora 7:00 ; Mic dejun la 7:30 ; Plajă 8:00-12:00 ; Prânz la 13:00 ; După masă un episod din filmul Xena pe Tv ( dară suntem în concediu, acum se poate ) ; Somn până la 16:00 16:00 – 20:00 iar pe plaja. ; Cina la 20:30 ; Seara, plimbare pe faleză
La ora 22:00 după ce am culcat pe copii, am stat cu soțul pe balcon la o bere & poveste… chiar nu simțeam nevoia de balamucuri.
Am făcut o singură ieșire, „City Tour” cu „autobuzul decapotabil” ruta Mamaia-Constanța și înapoi. A durat 2h și 15 min și ne-a costat fix 6 lei/pers. A fost prima experiență a copiilor cu un asemenea autobuz, Iris zicea că se simte ca într-un „avion decapotabil”. Era cald și bine, vântul ne sufla părul ( și pălăria)…ne simțeam liberi și parcă toată lumea era a noastră. Am văzut Portul din Constanța, am trecut pe lângă Casino, am văzut vapoare vechi și parcuri frumoase.
A fost o vacanță în care ne-am regăsit și recomandăm la toată lumea.
După șapte zile am venit acasă și i-am lăsat pe părinții mei să meargă și ei la mare, cu condiția ca noi să avem grijă de gospodărie.
Sâncraiu, satul meu natal, unde am copilărit și unde merg „acasă”….este locul meu magic, unde parcă se oprește timpul. Deși stau în Cluj deja de 20 de ani, acasă tot în Sâncrai este.
Și de data aceasta am petrecut o săptămână minunată aici, numai eu și copii. Dan a rămas în Cluj, la muncă, dar ne vizita o dată la două zile să ne vadă și să coșească la animale.
Am avut de întreținut doi porci, zece iepuri, douăprezece găini, patru pisici și-un câine.
Am avut un program strict cu animalele, dar am avut cele mai harnice ajutoare pe Iris & Ivan .
Ne-am trezit în fiecare dimineață la ora 8:00.
Înainte să mâncăm noi, am dat de mâncare la animale și am lăsat afară găinile.
La prânz iar și seara din nou. Seara, copii le-au ajutat pe găini să urce în găinar, prin metode nu tocmai ortodoxe…apropo, știți că noi avem găini ortodoxe?
Dacă nu, vă zic acum! În luna Aprilie, când era vacanța de primăvară, copii au botezat găinile. Sancraiul fiind un sat maghiar, unde majoritatea oamenilor sunt reformați. Copiii noștri fiind ortodocși, așa au simțit ei că și găinile trebuie să treacă la ortodoxie. Așa că, au lăsat apă într-o găleată mare și au scufundat fiecare pui și găină în ea :-)))
De asemenea, când a murit pisica au făcut slujbă ortodoxă. Au zis ” Tatăl nostru” frumos, peste mormântul pisicii, din fundul grădinii și au rugat pe bunicu ( sau cum zic ei, pe ” tata” dar cu „a ” maghiar) să facă și o cruce, pe care au scris numele ” Cirmos ” (Țirmoș)
Acum am deviat puțin de la subiect, dar ne întoarcem noi la săptămâna noastră de vacanță…unde am rămas?
Aaaaa da, cum au ajutat copiii găinile să urce în găinar…după ce au alergat în toată curtea, Ivan le prindea ( fiind expert deja în asta) și i le dădea lui Iris, care le arunca în sus, către cer, să vadă cum zboară. Operațiunea ” Culcarea găinilor ” dura aproximativ o ora în fiecare zi, timp în care eu am putut pregăti cina liniștită.
În timpul zilei ( între mesele animalelor ) majoritatea timpului nostru am petrecut-o la râu. Am făcut baie sau am pescuit, sau și și. Apa era foarte plăcută, caldă și curată, nu prea adâncă, tocmai potrivită pentru noi. Am făcut plimbări lungi în rău, căutând ” pietre prețioase”…fiecare piatră, care avea o formă sau o culoare mai ciudată, era comoara noastră.
De la Năvodari am adus o plasă de pește mică, portocalie, pe care am băgat-o în apă și am așteptat peștii. Asta era operațiunea ” Cum să învățam să tăcem și să avem răbdare ” ….și a funcționat. Ivan la un moment dat a adunat doisprezece peștișori mici, de 1-2 cm, dar nu conta, el a pescuit, era realizarea lui și era tare mândru de asta.
În fiecare seara am citit o poveste de la Benedek Elek, un scriitor renumit din Ardeal, care scrie povești pentru copii.
În fiecare zi am avut ceva important de făcut. Nu ne-am plictisit nicio secundă.
În fiecare zi am mers la înghețată ( în Sancrai se face cea mai bună înghețată artizanală din județ), am mers în parc, am vizitat rudele și prietenii, am sărbătorit pe micuța Casiana ( fetița preotului ortodox Sebi & Larisa), am dus pisicile la vaccin, am stat de vorbă cu vecinii & vecinele, am vizitat pe Erzsi mama ( bunica mea), care ne-a așteptat cu ceai de mentă de casă și omletă cu slănină și roșii din grădină. Duminică am mers la biserica reformată din Aluniș, unde am stat cuminți și am ascultat pe Preotul Szilard….Dl părinte are 45 de ani și anul trecut și-a pierdut soția, așa că am mers și în cimitir, să ne aducem aminte și de cei dragi, care nu mai sunt între noi.
Am învățat mult despre viață în săptămână aceasta și despre valorile adevărate, cum sunt : toleranța, răbdarea, sacrificiul, grija și iubirea.
Mi-am propus ca de acum încolo o să petrecem și mai mult timp „acasă”.
Așa cum zice și Sophia Loren: „Nu am încercat niciodată să blochez amintirile trecutului, chiar dacă unele sunt dureroase. Nu înţeleg oamenii care îşi ascund trecutul. Tot ce ai trăit te-a ajutat să devii persoana care eşti în prezent.”
