7 Martie 2022, ora 8:00 dimineața, lăsăm pe copii la școală și la grădiniță cu un pupic, îmbrățișare și o vorbă bună, că ne vedem peste două zile.
Urmează să plecăm cu Dan în Italia, într-un “business trip” combinat cu relaxare…partea aceasta îmi place cel mai mult în faptul că lucrăm împreună de 12 ani, delegațiile, sunt cele mai faine .
După ce lăsăm pe copii, mergem liniștiți la sală, eu pe urmă la Teo, să mă spele pe cap, să nu trebuiască să iau cu mine toate catrafusele de păr pt 2 zile. Ajung acasă pe la 11:30, mă apuc liniștită să fac bagajul, când mă sună Dan: ”Zborul este la ora 13:00!”
Serioooooos! Așa face el tot timpul, când merge cu avionul! Ajunge mereu în ultima secundă la aeroport, când deja îi zice numele în mictofon. Eu în schimb, ajung cu 2h înainte, să nu am surprize…asta am învățat de la tata…când eram copil și mergeam la Mare, tot timpul ieșeam din cabină în Constanța și dacă trebuia să mergem încă vreo patru stații până la Eforie Sud.
Revenind la plecarea noastră, am aruncat repede toata hainele într-un rucsac si gata, am plecat. Noroc, că am ajuns la fix.
Am urcat în avion și peste 2h am ajuns în Bologna. De acolo, am închiriat un Suziki micuț si ne-am luat drumul către Viareggio, să vedem marea. Era cald si bine, era foarte fain sentimentul că deja ne cunoșteam zona. În fiecare an facem drumul acesta, la început de an, dar anul trecut fiind pandemia, nu am putut veni!
Ajungem în Viareggio, am vrut să găsim o pizzerie, să mâncăm o pizza adevărată în Italia, însă toate restaurantele erau închise pe malul mării. Fiind o stațiune pentru turiști, se deschid numai în sezonul de vară…dar ne-am descurcat, am găsit o cuscubetă mică în port si am cerut o cafea de la barmanul localnic. Ne-am plimbat pe faleză. Am sunet pe copii că am ajuns cu bine, ei fiind acasă cu Daniela, sora lui Dan.
Deja începea să se întunece, așa că ne-am luat drumul către orașul Lucca, unde ne cazăm tot timpul, la Hotelul Best Western Guinigi .
Ajuns în Lucca, căutam pizzeria unde mai mâncam și în anii anteriori, dar era închisă. Eram tare dezamăgiți când am ajuns în fața pizzeriei și n-am văzut nici o mișcare. Dan zicea ”Hai să mergem înapoi la Hotel și mâncăm acolo o Carbonara” , însă eu am văzut doi tineri, care stăteau pe terasa afară si i-am intrebat, dacă nu știu o alta pizzerie din zonă și da, ne-au arătat, la următoarea clădire. Acolo era, o pizzerie drăguță, o afacere de familie, numai cu 2 masuțe mici, unde se făcea pizza pe loc, unde se bucură de fiecare client! Acolo am mâncat cea mai buna pizza din viața noastră și am tras concluzia : ” Pizzeria asta e ca în vița reală…era în fața ta, era acolo, numai trebuia să faci încă 5 pași până la el. ” Ce bine că nu ne-am întors. Ce bine e că am cerut ajutorul altor oameni, care știau mai bine!
Următoarea zi, fix de 8 Martie ,am avut meetingul de 8h cu managerul de export, al fabricii, al cărui importăm produsele în România, din 2010. Fiind ziua femeii , i-am adus o broșă frumoasă de la Fabrica de Mărțișoare din Cluj și Dan a insistat să căutăm o florărie să-i aducem și un buchet de Flori. Jacqueline, sa bucurat de ambele.
Meetingul a decurs perfect. Ne-am bucurat mult că ne-am revăzut! Ne-a prezentat cele mai noi produse al fabricii si proiectele viitoare. Am vizitat fabrica și ne-a arătat si clădirea imensă, unde se face sterilizarea produselor. Am luat prânzul cu muncitorii. Am strâns mâna cu oamenii si am mulțumit pentru munca lor. La ora 17:00 am plecat cu mostre de produse și cu mintea plină de idei noi, ce abia așteptăm să punem în practică și în piața din Romania.
Am ajuns seara târziu în Bergamo , de acolo luam zborul următoarea zi înapoi la Cluj. Dan a rezervat un hotel foarte drăguț , cu spa, aproape de aeroport, însă pe când am ajuns spa-ul sa închis! Am zis, bine, 8 Martie, hai totuși să marcăm Ziua Femeii cu o masă bună într-un restaurant Fancy. Am coborât la restaurantul hotelului, unde erau numai oameni de afaceri si o ambianta foarte plăcută.
Eu am comandat paste Milanese, iar Dan site tagliatelle umplute. Ei, restaurantul acesta a fost cea mai mare dezamăgire. Pastele mele erau galbene si nefierte, trântita peste ele o bucată de carne tocată ( sunt ferm convinsă că era din conservă) . Iar Dan a primit fix 5 bucăți de tagliatelle, lungă o zi lungă.
Am băut un pahar de Prosseco și am urcat în cameră, bucuroși că am cumpărat alune si ciocolată de la Autogrill, de pe autostradă.
Ne-am pus in pat, cu gândul că mâine plecăm acasă, la Cluj.
A fost o ieșire scurtă, dar benefică, din toate punctele de vedere. Din punct de vedere buniness, am reușit să întărim relația cu furnizorul nostru. În orele lungi, petrecute pe autostradă am notat 30 de idei, cum putem crește cifra de afaceri al firmei. Noi doi, ne-am regăsit din nou! Iar când am aterizat Dan mi-a zis: ” A meritat din plin ieșirea asta, pentru că ți-a revenit zâmbetul pe buze !”
