26 Iunie 2022, ora 20:30, stau lângă telefon, cu sufletul la gură, și nu sună. De opt ore am lăsat pe Iris ( 8 ani) și pe Ivan ( 6 ani) în prima lor tabără de cercetaș, în Beliș.
Am așteptat cu nerăbdare acest moment și acum am sufletul cât un purice. Nu-mi găsesc locul. Deja am mâncat o ciocolată întreagă, am făcut ordine în sertarul cu pungi, numai să treacă timpul cumva până când primesc vești de la ei, dar încă nimic. Copii noștrii nu au telefon, așa că suntem pe mâna supreveghetorilor. Când pot ei, ne vor suna cu siguranță, dar până atunci, așteptăm.
Știu de ce se întâplă asta. Este o pedeapsă pentru mine. Săptămâna trecută mă lăudam la toată lumea că am copii mari deja, care merg în tabără singuiri și uite acum, nu mai pot de griji….
Vineri am plecat la Sâncrai ( acolo erau copii, la mama ) ca să petrecem weekendul înainte de tabără împreună. Să ne umplem de iubire și să ne conectam suftelește. Asta sa și întâmplat. Copii au primit primii lor Mountain Bike-uri și am mers aproximativ 15 Km cu ei. În Sâncrai există și pistă de bicicletă, am mers și pe câmp, pe lângă râu, așa că a fost perfect.
Copii s-au scăldat în vale, am prăjit slănină, am făcut pâine picurată cu unsoare ( pe pâine ma pus ceapă, roșii și brânză de burduf). Ne-am plimbat și seara ne-am uitat la filmul „Look who’s talking” cu John Travolta și Kirstie Alley. Au venit și copii lui fratele meu Eszti și Nomi și am făcut pijama party.
A fost totul bine. Azi dimineața ne-am trezit repede și am făcut bagajul. Pentru Iris a fost simplu, ea este mare deja, însă Ivan era tare nedumerit cum se va descurca el singur fără noi în tabără. M-a rugat să-i ambalez hăinuțele pentru fiecare zi în pungi separate și să le numerotez. Am pus și o lanternă mică, să nu-i fie frică. Am explicat că asta e un proces normal, este băiat mare deja și trebuie să învețe să se descurce singur. Eu jucam pe adultul deștept și curajos, dar în sufletul meu îmi era milă de el.
La ora 12:00 ne-am pornit către Munții Apuseni, unde echipa Sports Culture (sportsculture.ro), condus de Attila va avea grijă de ei săptămâna aceasta. Atti este profesorul lor de înnot și totodată eroul lor. Copii se distrează cu el, fiindcă reușește să transformă fiecare antrenament într-o aventură. Copii au învățat să înnoată foarte repede cu el. Pentru tabără a pregătit multe activități interesante, cum ar fi înnot, drumeție, cățărat, mers cu bicicleta, fotbal, proiecții de film în aer liber, etc.
Știu că va fi bine, știu că se vor distra, dar mi dor de ei și nu-mi place sentimentul că nu știu ce fac exact, cum sunt și ce simt…Oare asta așa va fi de acum încolo? Dacă da, încă nu sunt pregătită….
