Ținutul Secuiesc (Székelyföld) – o lume magică

Weekendul acesta am fost invitati in Lupeni (în maghiară Farkaslaka), de prietenii noștrii dragi, cu care ne-am cunoscut în Turcia.

Am mai trecut eu prin Ținutul Secuiesc de multe ori, însă niciodată nu am petrecut mai mult timp între ei. Vreau să vă spun că sunt puternic impresionată de oamenii de acolo!

Oricine orice ar spune, Secuii au fost și vor fi niște oameni foarte harnici. Ei într-adevăr prețuiesc viața și munca. Chiar dacă sunt semnificative diferențe de rang între ei, când stai la masă cu ei nu-ți dai seama care e „Prinț” și care e ” Cerșetor”. Toți sunt egali, sub cerul lui Dumnezeu.

Sunt foarte credincioși. Înainte de fiecare masă, înainte să gustăm mâncarea, ne-am luat de mână și am cântat : “Vino Isus, fii oaspetele nostru, Binecuvântează ceea ce ne-ai dat, Doamne, dă să ne cade bine, Fie lăudat numele Tău. Iată. Amin!” HU(” Jövel Jézus, légy vendégünk, Áldd meg amit adtál nékünk, Adjad Uram, hogy jól essék, A te neved dicsértessék. Tessék. Ámen. ” ) . Recunosc, la prima masă m-am luptat cu lacrimile. Nu neapărat pentru versuriri, ci pentru bucuria ce am văzut pe fețele lor, când se uitau unul la celălalt. A fost un moment magic acolo, ceva ce nu va pot descrie în cuvinte.

Sunt tare ospitalieri. Cum am fost tratați acolo, nici părinții nu ne tratează acasă. Ne-au deschis larg ușa casei și ne-au primit în căldura ei. Ne-au adus peste tot, ne-au arătat locurile pitorești, unde au crescut ei. Munțile și dealurile interminabile. Animalele, care se plimbau liberi pe pășunile fermelor sau pensiunilor agroturistice. Dacă am intrat într-u restaurant/cafenea am fost salutați cu „Dumnezeul v-a adus!” ( „Isten hozott!” ).

Am vizitat și Parcul Mini Transilvania (https://parculminitransilvania.ro/), unde am avut ocazia să vedem în miniatură majoritatea castelelor și bisericilor Transilvaniei și chiar macheta orașelor Sibiu și Sigișoara. Asta toate plimbânu-se pe trenulețul instalat in parc, spre bucuria copiilor.

In cadrul parcului am vizionat într-un mini cinema și un episod din vestitul desen animat „Legendárium”, produs chiar acolo. Am admirat machetele personajelor principale și am făcut poze cu ei. Copii s-au dat pe toboganele, din parcul amenajat special, ca din povești.

În timpul acesta noi adulții, am avut ocazia să învățăm tehnici de prim ajutor, de la un medic extraordinar de la Ambulanța de stat, care în cariera lui a salvat 24 de vieți omenești, numai prin resuscitare. Ne-a predat și nouă technica corectă de resuscitare și am avut posibilitatea chiar să exersăm pe o păpușă de la Crucea Roșie, care semăna foarte mult cu pieptul unui om. Ne-a luat puțin până când am prins ritmul, dar am reușit până la urmă.

Mi-a plăcut foarte mult că oamenii în zona aceasta sunt foate direcți. Îți spun pe față ce simt și ce cred, fără nici o înpachetare.

Seara am fost la discotecă, unde am pățit să fiu refuzată, când am vrut să las ciucuc. ( Eu învățată în Cluj, cu ciubuc peste tot…). Ei, acolo nu-i așa. Știți de ce? Au ei o vorbă acolo: ” Socotelă corectă, prietenie lungă! ” (Rendes elszámolás, hosszu barátság! )

Aici cel mai mult mi-a plăcut cum se îmbină trecutul cu viitorul. Vechile tradiții creează valori noi.

Chiar dacă ne cunoaștem de mai puțin de o lună am simțit deja o conexiune sufletească faină cu Enikő és Szabolcs! Sper să ne revedem cât mai curând și sper că lumina, ce am adus de acolo, putem transmite mai departe și comunității unde trăim noi.

Doamne ajută!