Nu degeaba zice cântecul:
“ Maramureș plai cu flori
Mandru’ esti in sărbători…” și nu numai!
Mândru ți pământul, mândri ți-si oamenii și fiecare om, care îți pășește meleagurile se îndrăgostește de Tine…așa cum ne-am îndrăgostit și noi weekendul acesta!
Anul acesta, am decis cu Dan, că vom arăta frumusețile țării copiilor noștri și unde altundeva să începem decât în Maramureș! Am ales să ne cazăm la Casa Tradițiilor din Ieud. Claudia, proprietatea pensiunii, ne-a întâmpinat, cu multă căldură și cu o casă, care semăna mai mult cu un muzeu, decât cu o pensiune. Apartamentul nostru, sau cum zic ei “Casa Mare” era amenajat în stil tradițional: farfurii pictate pe perete, țesături maramureșene pe pat și pe pereți, covoare colorate cu modele de flori, pat sculptat din lemn, lampă de petrol, pe post de candelabru, dulapuri vechi și pictate, draperie din in, aranjate toate la perfecțiule și cu foarte, foarte mare atenție la detalii.
În cadrul pensiunii era și o cameră, unde am putut admira sute de cameși vechi, lucrate manual, de generații în urmă!
De mâncare nici nu are rost să vă povestesc. Totul tradițional, proaspăt și hrănitor, fără aditivi și zahăr. Dimineața ne-am trezit la mirosul proaspăt de pâine, la mirosul de ceai de mentă sau ceai de mușețel din grădină. Pe masă pâine cu untură și ceapă, papară cu slănină, zacuscă, silvoiță, cârnați de căsă, cașcaval și telemea de casă…astea toate numai la mic dejun.
Atracția principală al zilei de ieri a fost plimbarea cu Mocanita Maramures , călătoria pe ultima cale ferată forestieră activă din lume, pe care circulă locomotive cu abur, într-un cadru natural sălbatic și fermecător. Călătoria a durat aproximativ 5 ore, timp în care am admirat peisajul minunat, munții, râul, cascada, păsările….natura așa cum este ea! La capătul călătoriei am admirat dansurile maramureșene, jucate de tinerii din zonă, în portul popular.
Am ajuns înapoi la cazare cu o experiență pe viață, unde Claudia deja ne-a așteptat la cină cu ciorbă de fasole cu ciolan afumat, sarmale cu smântână de casă și prăjitură cu mere sau cu brânză. Niște delicatese, pe care era păcat să refuzi.
Azi, ne-am trezit devreme, fiindcă a fost mare sărbătoare în Ieud. Azi a fost Hramul Primaverii la Manastirea “Sfintii Trei Ierarhi”! Eu chiar dacă nu sunt ortodoxă, azi am simțit divinitatea pe acel deal. Slujba a fost ținută afară, la aer liber, de vreo zece preoți, pe un deal cât vezi cu ochii.
Pe la 9:00 a început să vină Maramureșenii: oameni mândri, îmbrăcați în port popular. De la mic la mare, de la un an la optzecu de ani.
Nu vă pot descrie în cuvinte frumusețea oamenilor, la chip și la suflet, care veneau și veneau unul după celălalt! Se vedea pe chipul lor o mândrie aparte, ce nu am mai văzut până acum la alți oameni. Mândria de familie, mândria față de muncă, mândria că erau acolo, toți împreună…dar în același timp o mândrie, care la facut sa stea pe genunchi în fața lui Dumnezeu!
Trebuie să vă recunosc, eu nu prea înțeleg multe la o slujbă ortodoxă, dar azi am înțeles totul. Am înțeles fiecare cuvânt preoților și am rostit cu ei “Tatăl nostru” ….bine, eu în maghiară ( în română nu știu) dar nu asta contează! Mesajul a ajuns unde a trebuit!
Și iată, am reușit să lăsăm în urmă gălăgia orașului, am reusit să ne reconectăm noi în familie și să ne conectăm cu prieteni noi! Am învățat multe din experiența asta și sper din tot sufletul că ne vom întoarce în Maramureș cât mai curând!
