Bucovina înseamnă oameni veseli și ospitalieri, Mănăstiri și biserici viu colorate, artă populara, istorie, tradiție și peisaje din poveste!
Am avut plăcerea să petrecem mini vacanta de Sfânta Maria in inima Bucovinei, Județul Suceava, Localitatea Sucevița.
Din Cluj pana la Bucovina este un drum anevoios de aproximativ 6 ore. Regiunea este situată în nord-estul României și se învecinează în nord cu Ucraina, în vest cu Maramureș, în est cu Moldova și în sud cu Transilvania.
Fiind 15 August, primul nostru drum a fost la Mănăstirea Sucevița, construită între anii 1583-1586 și situată în satul Sucevița, jud. Suceava, la o distanță de 18 km de municipiul Rădăuți. Aici am participat la Sfânta liturghie cu ocazia sărbătoririi “Adormirea Măicii Domnului”. Eu chiar dacă sunt reformată, in fiecare an îl conduc pe Dan la Mănăstire, chiar dacă nu înțeleg mare lucru din predică, dar îmi dă un sentiment de liniște când aud cântecul corului și una de bucurie ce văd și pe chipul soțului meu că sunt alături de el.
După slujbă am ieșit afară, în curtea Mănăstirii.

Ne-am așezat pe o bancă și minute în șir am ascultat liniștea. Pe urmă am aprins lumânările. Mai întâi pentru Morți … ne-am amintit de tata lui Dan, care ne-a părăsit acum 3 săptămâni și pe urmă pentru cele vii ( ce i-ar fi plăcut asta la Ivan, el e primul la aprins lumânări în fiecare an).

Următoarea zi, am pornit la drumeție, pe Muntele Rarău, spre Pietrele Doamnei.
Rezervația naturală Pietrele Doamnei este unul dintre cele mai pitorești locuri din județul Suceava, un ținut încărcat de legende și cu o frumusețe aparte. Cea mai cunoscută dintre ele are legătură cu doamna Elena, soţia voievodului Petru Rareş, la fel cum şi denumirea Munţilor Rarău ar fi fost primită de la domnitorul Moldovei, Petru Rareş. Se spune că în vremurile tulburi ale istoriei, în 1541, în timpul celei de-a doua domnii a lui Petru Rareş, acesta a găsit în Munţii Rarău un loc pentru a-şi pune la adăpost familia şi o parte din avere. Urmăriţi de hoardele de tătari, doamna Elena şi fiul Ştefăniţă s-au refugiat într-o peşteră unde au început să se roage, iar la un moment dat au auzit un zgomot puternic. Legenda spune că stânci mari s-au desprins şi au căzut peste locul unde se afla averea domnitorului, îngropându-i pe atacatori. Doamna Elena ar fi afirmat: „Aceasta este plata pentru salvarea noastră” şi, de atunci, stâncile au primit denumirea de „Pietrele Doamnei”, iar comoara stă şi acum ascunsă de stâncile uriaşe.

Traseul durat 2 ore ( dus – întors) , nu foarte lung, dar destul de greu, însă a meritat din plin.
După ce am coborât a venit și ploaia așa că ne-am întors repede în Sucevița, unde prietenii noștri ne așteptau deja cu focul aprins și cu masa plină de bucate tradiționale, cu pește pe grătar și ieduț in ceaun. Mamă mamă ce mirosuri…mi se lasă gura apă numai când mă gândesc la masa de aseară! 🤤

Lângă bunătăți am servit și un pahar de vin moldovenesc ( bine…și două, recunosc) și am ascultat muzică bucovineancă: https://youtu.be/f-wcMfGdMow?si=w_BgrzOIfu7Qcxmf…si nu numai, fiindca Daniel a avut playlistul pregătit să fie mizica pentru gusturile tuturor.
Aici am cunoscut oameni extraordinari: veseli, ospitalieri, prietenoși, sinceri și care te așteaptă înapoi mereu cu brațele deschise.
Am rămas si cu o înțelepciune și cu asta vă și las: “ Dacă nu rămână mâncare, însemnă că nu a fost destul!”
Suntem tare recunoscători pentru această experiență și abia așteptăm să ne întoarcem din nou în Bucovina, plai cu flori!
