Azi 03.05.2025 am plâns toată ziua. Simt ca fost cea mai grea zi din viața mea, ziua cand a trebuit sa eliberez apartamentul unde am locuit in ultimii 11 ani. Locul unde am inceput viata de familie. Locul unde am născut si am cresut 2 copii. Pereții ăștia au adunat atâta clipe frumoase…zambete, voie buna, emotii, ingrijorari, intrebari si raspunsuri, imbratisari si certuri, pupici si “nu te mai suport” , veniri si plecări…da, a fost casa noastră timp de 11 ani.
Doamne, câte amintiri frumoase, nici nu pot exprima in cuvinte.
Azi toată ziua am făcut curat. Nu imi mai simt mâna, degetele sa încrețit de atâta apă si detergent. Am lăsat totul lună si bec, exact așa cum aș fi dorit să primesc si eu.
…Si da stiu, mergem la un loc mai bun, mai spatios, unde copii vor avea camera lor, dar totuși…aici este totul asa de frumos aranjat acum…iar dincolo e inca haos. De 3 zile sunt cu aceeasi haine, nu găsesc nimic. Dincolo ma asteapta o casă , unde nu este nimic la locul lui, unde e plina de mobila neasamblata, cutii peste tot, dezordine si fara nici o amintire…si da, stiu ca vor fi si acolo amintiri frumoase, dar inca nu le văd si nu le simt.
Cine mă cunoaște stie că mie nu-mi plac schimbările. Sunt o fire fidelă, daca ceva functioneaza nu il scimb….si da stiu, era nevoie de aceasta schimbare pt un viitor mai bun, dar pe care nu îl văd încă.
Cum va fi în casa nouă? Cum se vor descurca copii în cameră separată, nu se va strica relatia de frăție? Acolo avem bucătăria separata, oare mă voi inchide acolo și voi fi singura? Off…atâta întrebări, fără răspuns…
Acum stau pe balconul vechi, beau o bere și mă uit la vecinii care se plimbă frumos și știu că o să-mi fie dor si de ei.
Nu, nu îmi plac schimbările…dar trebuie să mă adun, că mâine vin copii acasă și nu vreau să mă vadă plângând…dar mai stau puțin, încă 5 minute…zic de 5 ore🥺
